Povești ale participanților

Am venit la Sivrando după ce am văzut o reclamă și m-am gândit că nu am nimic de pierdut. Îmi doream să cânt la pian de când eram mică, dar părinții mei nu și-au permis lecții. La 44 de ani, cu doi copii și o carieră, nu mă așteptam să mai am timp sau energie pentru asta.

Prima lecție a fost ciudată. Stăteam în fața unui pian și nu știam ce să fac cu mâinile. Andrei mi-a arătat câteva note, m-a lăsat să le explorez singură, nu s-a grăbit să îmi dea exerciții. A doua lecție a fost mai bună. A treia, chiar mai bună.

După vreo 6 săptămâni am putut cânta o melodie scurtă pe care o recunoaște oricine. A fost un moment mic, dar m-a emoționat. Acum vin la studio de două ori pe săptămână și am cumpărat o claviatură digitală acasă. Exersez seara, după ce copiii dorm.

Voiam chitară. Ioana mi-a propus să încerc mai întâi ukulele, să văd dacă îmi place conceptul de instrument cu coarde. Am zis da, din curiozitate. Nu m-am mai întors la chitară.

Ukulele are ceva special. E mic, e vesel, sună bine chiar și când greșești. Primele acorduri au venit în câteva zile. La finalul primei luni cântam deja o melodie completă. Nu perfectă, dar recunoscută.

Ce m-a surprins cel mai mult a fost că lecțiile mi-au redus stresul. Vin de la școală după o zi grea și 50 de minute la studio mă resetează complet. Nu mă mai gândesc la teze sau la părinți supărați. Mă gândesc doar la acordul următor.